Ceea ce vedem astăzi nu mai este o simplă numire de judecători pe criterii politice. Este punctul final al unei operațiuni de lungă durată, executată metodic, prin care Maia Sandu a preluat controlul asupra instituțiilor statului. Iar acum închide definitiv cercul prin subordonarea totală a Curții Constituționale.
Știu prea bine cum funcționează acest mecanism. În 2013 am fost înlăturat din funcția de Prim-ministru printr-o decizie abuzivă a Curții Constituționale — o decizie motivată politic, lipsită de fundament juridic, dar perfect sincronizată cu interesele celor care doreau înlăturarea mea în afara regulilor democratice.
În 2015, Curtea Constituțională a continuat să joace un rol activ în jocurile de culise, într-un sistem capturat integral de Plahotniuc. În 2019, Plahotniuc a încercat din nou să folosească Curtea Constituțională pentru a se menține la putere.
Astăzi, în 2025, istoria se repetă — cu alte fețe, dar cu aceleași metode, pe alocuri și mai perverse.
Promisiuni de meritocrație? În realitate, obediență politică.
Guvernarea a promis reforme, concursuri transparente, profesionalism și depolitizare. În realitate avem:
– Numiri făcute fără concursuri reale, fără dezbateri publice, fără evaluări autentice de competență;
– Candidați proveniți exclusiv din interiorul partidului de guvernare sau din cercul său de loialitate;
– Un vicepreședinte al PAS cumnatul lui Gribincea împreună cu care a distrus Justiția din Republica Moldova numit direct judecător constituțional;
– Consiliul Superior al Magistraturii — o singură candidatură, din același cerc politic, după demonstrarea obedienței prin deciziile recente ale CSJ.
– Ceilalți trei urmează să perpetueze în mandat demonstrând obediență în primul mandat.
Aceasta nu este o eroare. Este o strategie rece, calculată, aplicată etapizat:
– Reforma justiției folosită ca pretext pentru epurarea judecătorilor incomozi și impunerea controlului politic;
– Pre-vetting pentru acapararea CSM de către persoane subordonate direct președintei.
– Vettingul transformat într-un instrument de eliminare a magistraților incomozi și de subordonare a procurorilor;
– Iar acum, capturarea Curții Constituționale, care finalizează mecanismul de control politic total asupra justiției.
Și, în paralel, exact în prag de alegeri, guvernarea, în pofida avizului negativ al Comisiei de la Veneția adoptă legislația privind cenzurarea spațiului online. Scopul este limpede: reducerea vocilor critice, blocarea dezbaterii publice și asigurarea unui teren electoral controlat.
Nu mai este vorba doar despre justiție. Este vorba despre democrația însăși.
Fără o Curte Constituțională independentă:
– O nouă majoritate parlamentară poate fi declarată „neconstituțională”;
– Alegerile pot fi blocate, amânate sau invalidate pe criterii inventate;
– Deciziile viitorului guvern pot fi anulate discreționar;
– Crizele politice pot fi fabricate pentru menținerea puterii.
Așa începe deriva autoritară, sub masca „statului de drept european”.
Democrația nu înseamnă doar vot. Înseamnă reguli respectate, instituții independente și puteri care se limitează reciproc.
Curtea Constituțională trebuie să fie bastionul legalității.
A devenit, din păcate, o anexă a puterii politice. Când justiția este supusă voinței partidului, democrația devine decorativă. Când reforma devine armă de epurare politică, statul de drept devine o fațadă.
Nu poți construi o societate dreaptă atunci când loialitatea politică devine singurul criteriu de carieră. Nu poți garanta democrația atâta timp cât justiția este subordonată. Nu poți vorbi despre Europa când elimini exact acele garanții care definesc democrația europeană.
Republica Moldova se transformă în ritm accelerat într-un regim autoritar de cea mai proastă speță.
Vlad Filat, lider PLDM
