În 2024 Republica Moldova a intrat în recesiune, iar acest lucru s-a văzut limpede în scăderea anuală a PIB-ului timp de trei trimestre consecutiv. Datele sunt acolo, oricine le poate vedea, inclusiv în graficul alăturat. Și pentru cine vrea să fie sincer până la capăt, aceasta a fost a III-a recesiune din ultimii cinci ani. O evoluție care vorbește de la sine despre starea proastă și tot mai fragilă a economiei naționale, scrie expertul economic Veaceslav Ioniță pe blogul său.
Această realitate nu a rămas neobservată. Problema recesiunii din 2024 a intrat firesc în studiul IDIS Viitorul, finanțat de Fundația germană Friedrich-Ebert-Stiftung, „100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova”. Atât în studiu, cât și la prezentarea lui, am accentuat clar: recesiunea nu este un episod întâmplător, ci expresia unei evoluții negative continue a economiei Moldovei din ultimii ani. Ulterior, într-o analiză separată, am definit această combinație toxică prin numele ei adevărat: Stagflație – inflație galopantă urmată de stagnare și regres economic.
Așa arată lucrurile când vorbești pe bază de cifre, nu de lozinci.
Însă, în stilul neo-bolșevic tot mai des întâlnit prin Chișinău, un „expert” de cohortă propagandistică a ieșit imediat cu eticheta supremă: FALS. O încercare primitivă de a șterge realitatea cu buretele, ambalată în câteva cuvinte aruncate fără logică, fără context și fără legătură cu subiectul. În ciuda faptelor, în ciuda cifrelor, în ciuda evidențelor, omul a decis să declare că Moldova nu a intrat în Recesiune Economică.
Mai ridicol este altceva: dacă ar fi fost un pic mai atent sau un pic mai onest, și-ar fi șters postarea proprie din luna martie, unde exact același personaj scria despre recesiune. Probabil atunci nu primise încă „linie” de la partid. Acum însă, scopul era altul: să inducă ideea că orice discuție despre recesiune este un atac politic, iar cifrele trebuie negate automat. Un exercițiu jalnic, primitv și total lipsit de profesionalism.
Diferența dintre un economist și un propagandist tocmai aici se vede.
Rolul economistului – ca și al oricărui intelectual responsabil – este să cerceteze, să identifice problemele, să le explice și să le aducă în fața societății. Numai prin dezbatere serioasă și prin asumarea realităților neplăcute pot fi găsite soluții.
Rolul propagandistului este exact invers: să nege evidențele, să minimalizeze problemele, să intimideze dezbaterile, să descurajeze orice voce care încearcă să spună adevărul. Pe termen scurt, asemenea „lingușitori de curte” pot crea pentru guvernare o iluzie de confort. Pe termen lung însă, ei distrug tot: încrederea, analiza, dialogul și, inevitabil, șansa de dezvoltare a țării.
Trist să vezi cum, în loc de Analiză Economică sănătoasă, unii aleg propaganda ieftină, agresivă și distructivă.Și trist că încă mai sunt oameni care încearcă să convingă societatea că Negru este Alb, doar pentru a salva imaginea politică a cuiva. Dar realitatea nu se schimbă după dorințe. Economia nu poate fi mințită la infinit. Iar costurile acestei autoamăgiri le plătește întreaga țară.
